O problemă care pare să fie neclară în practica unora dintre asociațiile cu care am lucrat este ce drepturi și obligații au membrii care aderă la asociație după înființarea ei și care nu sunt membri fondatori. Au drepturi și obligații egale sau, din contră, sunt scutiți de unele obligații și au și mai puține drepturi? Îi chemăm sau nu la Adunarea Generală? Au dreptul să candideze pentru funcții de conducere și au dreptul să voteze în cadrul Adunării Generale? Votul lor negativ poate să blocheze un demers al asociației? sunt doar câteva dintre întrebările care apar în practică.
Cel mai adesea, răspunsul este că membrii care aderă la asociație după înființarea ei au aceleași obligații și drepturi ca și membrii fondatori. Legea care guvernează regimul asociațiilor este OG nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, iar prevederile sale nu fac nici o distincție între statutul de membru fondator și statutul de membru care aderă ulterior.
Câteva dintre prevederile care susțin acest punct de vedere sunt dispozițiile art. 21 lit. a) care prevăd clar faptul că Adunarea generală este organul de conducere, alcătuit din totalitatea asociaților. Ca urmare, nu din totalitatea membrilor fondatori, ci din totalitatea persoanelor fizice sau juridice care fac parte din asociație. E important de menționat că termenul “asociați/asociat” nu desemnează persoanele care au participat primele la crearea asociației, ci toți membrii asociației, întrucât în cuprinsul OG nr. 26/2000 se folosește termenul de “membru” alternativ cu termenul “asociați/asociat” sau “membru asociat”, fără ca vreuna dintre prevederi să aibă în vedere momentul aderării la asociație.
Cel mai bun exemplu că termenul de “asociați/asociat” desemnează totalitatea membrilor unei asociații este formularea de la art. 6 alin. (3) punctele c) și d) din OG nr. 26/2000, potrivit cărora Statutul asociației trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute: c) modul de dobândire și de pierdere a calității de asociat și d) drepturile și obligațiile asociaților. Ca urmare, legea prevede că Statutul trebuie să cuprindă modul de dobândire a calității de asociat. Dacă prin asociat s-ar fi înțeles doar membru fondator, o astfel de prevedere nu ar fi avut sens, întrucât membrul fondator dobândește această calitate prin chiar înființarea asociației, nu printr-o procedură ulterioară, care trebuie să fie cuprinsă de Statutul asociației.
Ca urmare, totalitatea membrilor fac parte din Adunarea Generală și totalitatea membrilor votează în chestiuni care țin de atribuțiile Adunării Generale, așa cum sunt ele prevăzute la art. 21 alin. (2) din OG nr. 26/2000:
- stabilirea strategiei și a obiectivelor generale ale asociației;
- aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și a bilanțului contabil;
- alegerea și revocarea membrilor consiliului director;
- alegerea și revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;
- înființarea de filiale;
- modificarea actului constitutiv și a statutului;
- dizolvarea și lichidarea asociației, precum și stabilirea destinației bunurilor rămase după lichidare;
- orice alte atribuții prevăzute în lege sau în statut.
Cu toate acestea, așa cum am văzut din chiar conținutul art. 6 alin. (3) punctul d) din OG nr. 26/2000, drepturile și obligațiile asociaților se stabilesc prin Statut. Putem așadar să le dăm mai puține drepturi și obligații anumitor categorii de membri?
Practica instanțelor spune că da. În mod frecvent la Judecătorii se înregistrează asociații care au prevăzut în Statut tipuri diferite de membri – membri fondatori, membri asociați, membri onorifici, iar unii dintre aceștia au mai puține drepturi decât membrii fondatorii sau decât membrii asociați cu drepturi depline. Din punctul nostru de vedere, o restricționare a dreptului de vota în cadrul Adunării Generale a unei categorii de membri poate fi interpretată ca o încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din OG nr. 26/2000, așa cum l-am enunțat mai sus, însă această practică este acceptată pe scară largă. Întrucât membrul fără drept de vot aderă la asociație cunoscând prevederile Statutului, se poate considera că a fost de acord cu drepturile și limitările prevăzute de acesta.
Ca urmare, regula privind drepturile și obligațiile membrilor este următoarea: (1) stabilim ce tipuri de membri sunt în asociație și care sunt drepturile și obligațiile acestora potrivit Statutului; (2) dacă potrivit Statutului membrii nu au drepturi și obligații diferite, atunci facem aplicarea normelor din OG nr. 26/2000, din interpretarea cărora toți membrii unei asociații au drepturi și obligații egale.
Prezentul articol are rol informativ și nu reprezintă o consultație juridică. Pentru că fiecare caz are elemente ce îl fac unic, situația dumneavoastră poate să nu se încadreze în situațiile generale care au fost luate în considerare la redactarea acestui articol. Pentru o consultație juridică, ne puteți găsi aici.