Într-o speță ajunsă în fața Curții de Apel București, instanța a stabilit că o Asociație este obligată să respecte actele încheiate de Președintele acesteia prin care se majorează salariul unui angajat, precum și faptul că Președintele este reprezentantul legal al unei Asociații și că singura procedură prin care acest lucru se poate modifica este înregistrarea unei noi forme a Actului Constitutiv și a Statutului la Judecătorie, niciun act intern care acordă dreptul exclusiv de a conduce Asociația unei alte persoane nefiind valabil în relația cu angajații asociației.
Litigiul a pornit de la refuzul Asociației de a înscrie în REVISAL și de a plăti majorarea de salariu stabilită printr-un act adițional la contractul individual de muncă. Actul adițional a fost încheiat între salariat și Președintele Asociației, în calitate de reprezentant legal al acesteia.
Motivul refuzului de a onora obligațiile asumate prin Actul Adițional la Contractul de Muncă a constat în faptul că, potrivit susținerilor Asociației, nu Președintele este cel responsabil pentru relația asociației cu salariații, ci Directorul Executiv/Managerul General, care a primit atribuții legate de încheierea contractelor de muncă ale angajaților prin intermediul unei Hotărâri a Consiliului Director și a Regulamentului de Organizare și Funcționare a Asociației, care, deși nu au modificat Actul Constitutiv și Statutul asociației, ar fi obligatorii pentru aceasta.
În primă instanță, Tribunalul București a dat câștig de cauză Asociației, motivând faptul că sunt aplicabile prevederile din Hotărârea Consiliului Director și din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Asociației, chiar dacă aceste acte nu au modificat Actul Constitutiv și Statutul Asociației.
Salariatul a formulat apel, iar Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat, prin Decizia nr. 4424/19.09.2017, că apelul este fondat și hotărârea Tribunalului București este greșită sub aspectul problemei de drept analizate.
Astfel, Curtea a reținut că aplicabile în cauză sunt dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, privind asociațiile și fundațiile, potrivit cărora „modificarea actului constitutiv sau a statutului asociației se face prin înscrierea modificării în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul asociația, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12”.
Ca urmare, Curtea a constatat, sub un prim aspect, că modificările referitoare la persoanele și atribuțiile acestora nu au fost înscrise în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor aflat în păstrarea Judecătoriei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, mai sus redat. Prin urmare, acestea nu sunt opozabile terților, în această materie terți urmând a fi considerați toți cei care nu făceau parte din Consiliul Director, emitentul actului, deci și ceilalți salariați ai intimatei, printre care și apelantul din prezenta cauză.
Totodată, Curtea a reținut faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Codul Muncii, relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualismului și al bunei-credințe, iar, potrivit unui bine-cunoscut principiu de drept, nimeni nu își poate invoca propria culpă în susținerea propriilor interese (nemo auditur propriam turpitudinem allegans). Ca urmare, eventualele neclarități din reglementările interne ale asociației cu privire la competențele organelor sale de conducere nu sunt opozabile salariaților sub aspectul drepturilor dobândite în relația cu asociația angajatoare, astfel de drepturi rămânând neafectate juridic.
În mod subsidiar celor mai sus expuse, Curtea constată că, esențiale sunt sub acest aspect și prevederile art. 17 alin. (2) din Codul Civil, cu care Codul Muncii se completează, astfel cum dispune art. 278 alin. (1) din Codul Muncii. Astfel, în acord cu stipulațiile art. 17 alin. (2) din Codul Civil, edictat în legătură cu eroarea comună și invincibilă, când cineva, împărtășind o credință comună și invincibilă, a considerat că o persoană are un anumit drept sau o anumită calitate juridică, instanța judecătorească, ținând seama de împrejurări, va putea hotărî că actul încheiat în această stare va produce, față de cel aflat în eroare, aceleași efecte ca și când ar fi valabil, afară de cazul în care desființarea lui nu i-ar cauza nici un prejudiciu.
Concluzionând asupra cauzei civile deduse judecății și reținând argumentele expuse, Curtea a admis apelul promovat de Salariat, a schimbat, în tot, sentința atacată, a admis cererea de chemare în judecată și a dispus obligarea asociației-pârâte la efectuarea formalităților necesare înregistrării în REVISAL a actului adițional la contractul individual de muncă precum și la plata sumei reprezentând contravaloare diferență salariu brut, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație aplicabil la data plății efective a debitului.
Reprezentarea salariatului apelant a fost asigurată de Av. Corobană Adrian din cadrul Corobană și Asociații.